Fericire

Ce subiectiva este fericirea ! Si cat de diferita in modurile in care este resimtita in viata de zi cu zi, ce diferiti sunt oamenii.

Mereu m-au intrigat bancurile alea cu pestisorul fermecat. Cam ce i-as cere eu. La ce sa ma gandesc ? Daca ar fi pe bune de fapt eu ce-mi doresc ? Ahaa, nu e prea simplu, ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea ca fix aia sa primesti. In general cam fiecare vrea ce i-a lipsit. Sau o alta varianta, ceva ce a pierdut. Sa retraiasca unele momente din trecut.
Daca stai sa te gandesti... sunt atatea motive sa zambesti. :) . M-am gandit, bai pestisor, daca te prind cumva, doar o dorinta am, lasa totul asa !

Si oricum eu nu pescuiesc.

sɹǝʌuı

Este posibil ca versiunea de mobil pentru unele telefoane sa nu afiseze anumite caractere, se vede ok pe pc.

Invers !¡ - lǝɟʇlɐ 'ʌıʇɐʌouı 'lɐuıƃıɹo ııɟ ˙lǝɟ ɐl ıɐɯ ǝɔ uı ǝɔ uıp ɯıɟ ɐs ɯɐʇɐʌuı ıs ɯınusıqo ǝu ısnʇoʇ ıs ˙˙˙ıʇıɹǝɟıp ǝp ʇɐʇɐ ɯǝʇuns ˙ııʇlɐ nɹʇuǝd nu ¿ nu ɔsǝıɐɹʇ ǝuıɯ nɹʇuǝd ˙ǝıɯ ɐɔɐld ıɯı ɐs ɹɐop nɐǝɹʌ 'ɐʌǝɔ ǝzǝzıloqɯıs ɐs ǝɹɐɔ ɾɐnʇɐʇ un nɐǝɹʌ nu ɹnƃıs ɹɐp 'ǝɔ nıʇs nu 'ɾɐnʇɐʇ un ɔɐɟ ıɯı ɐs ɯɐ 'ɹɐıɥɔ ˙ǝlǝ ǝɹdsǝp ıs ǝʇuıɯɐ ıʇǝɔnpɐ ɐʌ ɹɐp 'ooqɐʇ ɐʌǝɔ ʇuns ıɐɯ nu˙˙ǝlǝɾɐnʇɐʇ ˙ıʇlɐlɹolǝɔ ǝlıɹıʌıɹd ǝp ɐsɐd ǝl nu ɹɐıɥɔ ıs ǝuıq ıɐɯ lǝɔ ɐzɐǝɹʇsıp ǝs ıǝ ' (: ǝpɐɹ ıs ǝʇɐoɔ ɐp ısı ɐǝɯnl ɹɐı 'ɹnɾ uı loƃ un ɐzɐǝɯɹoɟ ǝs ıs ɔolɾıɯ uı ɐzɐǝsuɐp ǝɹɐɔ ɐıɐ ɐdıʇ nɐs lndıʇ ǝ 'qnlɔ uı

                                                                                                                                         
      ˙lǝɟ ǝɯnuɐ un-ɹʇuı ǝlıɹnɹɔnl ǝpǝʌ ǝɹɐɔǝıɟ ɐɔ ɹɐop ¡ ıʇoʇ ¿ ǝʇɐʇdǝɹp ǝɹɐ ǝuıɔ ˙ıʇlɐlıǝɔ ıou ǝp ɐʇɐɟ ɐɹnsɐɯ ǝp ıʇɐʇıun ǝʇlɐ nɐ ııuɐɔıɹǝɯɐ ¿ ılɐɯɹou ʇuns ıǝ ʇdɐɟ ǝp ɐɔ ɐısǝɹdɯı nɐ ııɔıuɐʇıɹq ǝɔ ǝp ıs ɐʇdɐǝɹp ɐǝʇɹɐd ǝd ɯǝɔnpuoɔ ǝɔ ǝp

De ce scriem de la stanga la dreapta si de sus in jos ? :) . De fapt arabii asa scriu si asa citesc. Cartile lor incep de unde se termina ale noastre. Pentru ei e ceva normal.                                                                                                                                                                                                                                                         

                                                                          

˙ (: ǝɔɐld ıɯı ǝıɯ - ɐzɐǝʇuoɔ ɐǝɹd nu ǝunds ɹɐ-ıɯ ɐɔɐp ıs ˙ɐʇsɐ ɐʌǝuıɔʇlɐ ɐɔız ıɯı ɐs ǝınqǝɹʇ nu ɹɐıɥɔ ˙ɐǝɹɐolnɔ ǝɔɐld ıɯ-nu ɐɔɐp lnoɔıɹʇ qɯıɥɔs ıɯı ɐs nɐs ɐʌǝɔʇlɐ nɔ ʇlɐɔuı ɐɯ ɐs ʇod 'sunʇ ʇuns ɯnɔ ǝɔɐld ıɯı nu ɐɔɐp nǝ ɔıʇıɹɔ ɐɯ ɐs ʇod ˙nǝ pɐʌ ɐɯ ɐs ɐpuılƃo uı ʇın ɐɯ ɔɐɹqɯı ɐɯ puɐɔ ¡ lǝɟ ɐl ıʇoʇ ɯǝʇuns nu ɹɐp ˙ɐɔsɐounɔ ǝʇ ɐs ǝʇuıɐuı ıs ǝpǝdǝɹ ɐǝɹd ʇlnɯ ǝʇɐod 'ɐzɐǝʇǝɥɔıʇǝ ǝʇ ˙ǝɹǝpǝʌ ǝp ǝʇɔund ıs ıɹǝɹɐd ɹol ǝlııɹdoɹd ɐdnp ɐɔǝpnɾ ˙ʇɔund  snd ǝʇsǝ ǝpun ɐlnƃɹıʌ ızǝʌ nʇ ɐɔɐp ɐuɯɐpuoɔ ǝʇ ˙ɔsǝɟɹɐq ǝʇ ˙ǝuıʇ ǝɹdsǝp ɔsǝqɹoʌ ˙ɐɔǝpnɾ ııuǝɯɐo

                                                                                                  ˙ ɐʇsɐ ɐʇɐpoıɔıu ʇɐʇɹodns ɯɐ-u ˙˙˙˙ "¿ ɐǝɯnl ɐɔız ɐs o-ǝɔ" ˙˙˙ nɔ ɐǝlɐ ǝlıʇsǝʌod ıʇıʇs ˙˙˙ ʇɐpnıɔ un ɐɔ ʇıʌıɹd ıɟ ıǝʌ ɹnƃıs lǝɟʇlɐ ıɔɐɟ ǝl ɐs ıǝɹʌ ɐɔɐp ıs 'ɯǝɔɐɟ ǝl ɐsɐ ıs ɯǝɔɐɟ ǝl ɐs ʇɐʇɐʌuı ɯɐ ɐsɐ ɹɐp 'ǝʇısǝɹƃ snds ǝuıq ǝ ɐɔɐp nıʇs nu ˙˙˙ǝʇısǝɹƃ ʇuns ɐʌɯnɔ nu 'ɐǝɯnl ɐʇɐoʇ ǝɔɐɟ ǝl ǝɹɐɔ ǝd 'ız nɔ ız ǝp ǝlɐuɐq ıs ǝldɯıs ǝlıɹnɹɔnl ɐʌɯnɔ nu ɐɔɐp ʇɐqǝɹʇuı ɯɐ-ɯ ıɹo ǝʇlnɯ ǝp

        ˙ʇısǝɹƃ nǝ pɐʌ 

ǝl ɐɔ ɐuɯɐǝsuı nu lǝɟ ɐl ǝlıɹnɹɔnl pɐʌ nu ııʇlɐ ɐɔ nɹʇuǝd ɹɐop ¡ ǝɹǝpǝʌ ǝp nǝɯ lnʇɔund ǝʇsǝ 

¡ ʇısǝɹƃ ǝʇsǝ nu ˙˙˙ nu nu nnnnu

Simplu

Sometimes you have to keep it simple.

In autobuz

Cand eram mic visam sa fiu cantaret. Poate totusi actor ?

Dem Radulescu si Carmen Stanescu - In autobuz

Potriviri

Citind o poezie, am stat si m-am gandit... exista totusi potrivire, la sfarsit. Nu este mereu cum spune lumea, de la inceput. Uneori observam asta numai dupa ce-a trecut. Cautam adesea un motiv comun intre doua lumi care se opun. Insistam prosteste, stim ca n-o sa mearga, este nefiresc. Ca si piesele de puzzle care nu se potrivesc. Chiar, daca faci un puzzle poti sa intalnesti situatii ca in jocul "omenesc". Cand esti la jumate si-ai cateva piese, brusc observi o piesa care iti lipseste. Si faci tot posibilul numai ca s-o ai, ai spune ca este tot ce iti doreai. Asa e omul, intai isi doreste, nu conteaza daca se si potriveste. Si din piesa aia ce se potrivea cu altele multe de pe langa ea, omul se mai schimba si se slefuieste cat ar trebui pana se potriveste cu piesa cea noua care si-a dorit-o, isi schimba culoarea, se-ndoaie un pic nu mai recunosti din el mai nimic. Si isi aminteste ca-n trecut candva a mai fost unit si cu-altcineva. Multe alte piese care si acum au mers impreuna pe acelasi drum. Nu sunt intr-un puzzle numai el si ea si cateva piese-n colturi undeva. Sunt mai multe goluri mari in preajma ta si-ai vrea sa le umpli cu altcineva insa legatura care va unea candva ai taiat-o ca sa-ncapa langa tine ea, stii ca nu era acolo locul ei, dar se potrivea, te-ai separat de ei. Daca ai o forma si este a ta schimb-o numai daca nu pierzi altceva. Poate ai noroc si poate mai tarziu, ti-ai facut un puzzle colorat si viu. Restul va ramane doar in amintiri au fost pentru-o vreme niste potriviri...

40%

40% . Sau 12% . Sau 5%. Cred ca astea sunt cele mai des intalnite, sunt cele care au pornit cele mai frumoase povesti din viata noastra. Cele mai multe amintiri, cele mai tari intamplari.. de-aici au pornit. Si 40%, 12% sau 5% ... au ceva in comun: 2% . Mai ai doar 2% la viata dupa ele a doua zi.

Sigur v-ati prins inca de la inceput. Vorbim de alcool. Daca pe 40% fiecare il identifica prin vodka, whisky sau rom, dupa caz si dupa amintiri, pentru 12% si 5% e destul de clar: vin si bere.

Cred ca toti am trecut prin perioada aia cand eram mici cand auzeam ca alcoolul face rau si nu e bun si sa nu cumva sa bem. Dar toate sfaturile astea le primeam de la tata.. pe care il vedeam atat de fericit cand bea o bere cu prietenii, atat de vesel cand deschidea o sticla de vin dupa ce terminam masa, si care deschidea sampania in semn de bucurie de anul nou ... vin spumant. De ce atat de interzis alcoolul asta ?? Pentru o vreme chiar am crezut lucrurile astea, si nu intelegeam rostul vinului, al berii... si de ce ar bea cineva o bautura amara ??? De ce sa nu bei suc, care are un gust bun ?

Dar anii trec si realizezi ca nu poti sa ai o petrecere cu suc si apa plata. Si vine perioada adolescentei cand descoperi ca alcoolul are rostul lui in viata, leaga prietenii, apropie oameni, da tonul distractiei, e intriga amintirilor care raman peste ani... pentru ca nici o intamplare foarte tare de-a ta n-a inceput "mancand o salata" .

Toate pleaca de la 40%, 12% sau 5% . Si ciudat e ca... desi poate nu mai tii minte, si iti povestesc altii, asta iti ramane in minte. Cat de frumos e sa stai cu prietenii a doua zi, sa va aduceti aminte pe rand, ce mai tineti minte, sa afli ce ai fost in stare sa faci, lucruri pe care nu le-ai face vreodata daca n-ar fi fost un 40% . Si daca stai sa te gandesti, nu iti pui intrebarea ca poate asa esti tu ? Si astea sunt lucrurile pe care vrei sa le faci si poate nu ai curajul sa le faci, pentru ca te simti constrans de niste reguli si limite din viata de zi cu zi ? Prietenilor mei nu le-am spus ca ii iubesc decat la betie. Desi ii iubesc, dar nu le-am spus niciodata asta treaz fiind. Devii sincer cand bei. Si nu sincer pentru ca vrei, ci pentru ca nu poti sa te ascunzi, devii asa cum esti tu. Cand esti treaz poti sa te controlezi si sa gandesti ce spui, alcoolul spune ce simti, nu minte. E sincer, vorbeste pentru tine. Daca iti pare rau a doua zi dimineata, ar trebui sa te gandesti bine, s-ar putea sa nu fii tu. Alcoolul nu e o scuza, e adevarul.

5%, 12% sau 40% sunt de fapt testul ca sa te cunosti cu adevarat.

PS: Cand m-am hotarat si am inceput sa scriu acest post, mai aveam 40% baterie. A fost vodka in seara asta :) .

Un plan ?

Sunt cateva intrebari in viata la care din cand in cand te gandesti si nu gasesti un raspuns. Nu ma intereseaza originea universului si unde ne indreptam, n-am eu nici o treaba cu asta, n-as putea sa schimb nimic, nici daca as sti, si sigur n-as putea. Te-ar considera nebun. Cred ca e mai bine sa nu stii. 

Dar se intampla cateodata sa te lovesti de unele intrebari, pe care nu ti le pui tu, dar iti vin in minte. Nu stiu de ce, dar te sacaie. Si chiar daca incerci sa le eviti si iti construiesti un scenariu si un raspuns plauzibil, ai senzatia ca nu e un raspuns care te multumeste. 
Si toate chestiile astea se leaga de viitor. Trecutul l-am trait, nu e loc de dubii, cu toate ca si aici mai ai indoieli - ce ar fi fost daca faceam asa si nu invers. Dar faptul e consumat, nu mai schimbi nimic. Si totusi, cine nu a avut vreodata intrebarile astea ? Nu te-ai gandit niciodata cat de diferit ar fi putut sa fie totul daca in loc de doua linguri de zahar in ceai ai fi pus doar una ? Dar nu mai are rost acum. Sa trecem peste asta. Acum viitorul conteaza. 

Ce fac cu viata mea ? Ce vreau sa fac ? Stiu ca sunt raspunsurile alea clasice, dar nu ma incanta si mi se par total nerealiste. Sa ne planificam viata ? Nu ma incanta. Lucrez intr-un domeniu in care trebuie sa dau explicatii intre ce a fost planificat si ce s-a intamplat in realitate. Cui sa dau explicatii ? Sa dau explicatii si pentru viata mea ? Si daca nu planific cum trebuie ? De ce trebuie sa dau explicatii ? Astea sunt scuze. 
Cand caut scuze am impresia ca am facut ceva gresit. Si de ce sa imi reprosez ca am facut ceva gresit cu viata mea ? De ce sa caut scuze ? N-as vrea.
Planurile alea banale ca as vrea ca pana la varsta de .. sa fac nu stiu ce si mai departe.. povesti. Cum sa iti planifici viata ? Dar nu imi doresc sa stiu ce fac maine, poimaine, duminica, marti, si peste 2 luni. Daca stiu si ce o sa fac peste 2 ani e deja prea mult. 

Si totusi... ramane intrebarea, ce fac cu viata mea ? Ciudata intrebare. Adevarul e ca n-as vrea sa stiu. Si pana la urma de ce as vrea sa stiu ? Si de ce scriu atat pentru o intrebare care nu ma intereseaza ? Si pe cine intereseaza ? Cate intrebari... 
Inteleg... atatea intrebari ca sa scapi de o intrebare. Da, asta e ! Nu conteaza. In final viitorul va fi si el un trecut la care o sa ma gandesc la fel cum am spus mai devreme, ce ar fi fost daca as fi facut asa si nu invers. Si ce fac acum ? Scriu asta pe blog. Nu m-am gandit inainte la asta, e o chestie de moment. De fapt, stiu ce fac acum. Scap de intrebarea asta care ma sacaia, imi dau seama ca este inutila. E mult mai bine ! Ma simt mai liber .