Un plan ?

Sunt cateva intrebari in viata la care din cand in cand te gandesti si nu gasesti un raspuns. Nu ma intereseaza originea universului si unde ne indreptam, n-am eu nici o treaba cu asta, n-as putea sa schimb nimic, nici daca as sti, si sigur n-as putea. Te-ar considera nebun. Cred ca e mai bine sa nu stii. 

Dar se intampla cateodata sa te lovesti de unele intrebari, pe care nu ti le pui tu, dar iti vin in minte. Nu stiu de ce, dar te sacaie. Si chiar daca incerci sa le eviti si iti construiesti un scenariu si un raspuns plauzibil, ai senzatia ca nu e un raspuns care te multumeste. 
Si toate chestiile astea se leaga de viitor. Trecutul l-am trait, nu e loc de dubii, cu toate ca si aici mai ai indoieli - ce ar fi fost daca faceam asa si nu invers. Dar faptul e consumat, nu mai schimbi nimic. Si totusi, cine nu a avut vreodata intrebarile astea ? Nu te-ai gandit niciodata cat de diferit ar fi putut sa fie totul daca in loc de doua linguri de zahar in ceai ai fi pus doar una ? Dar nu mai are rost acum. Sa trecem peste asta. Acum viitorul conteaza. 

Ce fac cu viata mea ? Ce vreau sa fac ? Stiu ca sunt raspunsurile alea clasice, dar nu ma incanta si mi se par total nerealiste. Sa ne planificam viata ? Nu ma incanta. Lucrez intr-un domeniu in care trebuie sa dau explicatii intre ce a fost planificat si ce s-a intamplat in realitate. Cui sa dau explicatii ? Sa dau explicatii si pentru viata mea ? Si daca nu planific cum trebuie ? De ce trebuie sa dau explicatii ? Astea sunt scuze. 
Cand caut scuze am impresia ca am facut ceva gresit. Si de ce sa imi reprosez ca am facut ceva gresit cu viata mea ? De ce sa caut scuze ? N-as vrea.
Planurile alea banale ca as vrea ca pana la varsta de .. sa fac nu stiu ce si mai departe.. povesti. Cum sa iti planifici viata ? Dar nu imi doresc sa stiu ce fac maine, poimaine, duminica, marti, si peste 2 luni. Daca stiu si ce o sa fac peste 2 ani e deja prea mult. 

Si totusi... ramane intrebarea, ce fac cu viata mea ? Ciudata intrebare. Adevarul e ca n-as vrea sa stiu. Si pana la urma de ce as vrea sa stiu ? Si de ce scriu atat pentru o intrebare care nu ma intereseaza ? Si pe cine intereseaza ? Cate intrebari... 
Inteleg... atatea intrebari ca sa scapi de o intrebare. Da, asta e ! Nu conteaza. In final viitorul va fi si el un trecut la care o sa ma gandesc la fel cum am spus mai devreme, ce ar fi fost daca as fi facut asa si nu invers. Si ce fac acum ? Scriu asta pe blog. Nu m-am gandit inainte la asta, e o chestie de moment. De fapt, stiu ce fac acum. Scap de intrebarea asta care ma sacaia, imi dau seama ca este inutila. E mult mai bine ! Ma simt mai liber .